Atata pustiu e sub lespedea mea Ganduri prea grele se sprijina-n ea Imi striga-n timpane zvon verde de viata Eu stau ferecat sub oceane de gheata Iar lumea spunea ca tacerea e grea... E frig jos la mine sub pietrele grele M-apasa orizontul inchis intre ele Am dat toata viata si vechile-mi vine Doar pe o clipa de frig si suspine Vai voua tacerilor mele... Viata e vis sau visu-i traire E prea greu sa judeci in cantul de lire Cu flori nestemate, parfum de poveste Nu-i minte sa-ntrebe ce nu-i si ce este Caci moarte e vis si visu-i iubire... In vaile triste, rupte din munte Sunt pietre ce stiu cum si ce sa asculte Cand cade o piatra, cand se sfarma un munte Inimi ce cad sfaramate si rupte Pe sub vaile mute.. In cerul cu nori, cu stele ori soare Sunt pietre ce-au fost mai demult cazatoare Inghetate de stele si topite de soare Creeaza-n surdina un ecou ce ne doare Care tace si moare... Pe campiile surde, spalate de ape Sunt pietre ce-aud la mal cand se zbate Un suflet pierdut ce pierit e pe ape Cum dulcile soapte se-ngroapa in moarte In faguri de noapte... Si nimeni nu stie ce-mi picura-n suflet Cand pietre amare mi-apasa pe cuget Ma doare de moarte cu pietrele-n suflet Ce cad fara mila cu vuiet si muget In albastru si moarte...