Cum cade măru' din pomu' Cade păcatul pe om Mărul s-o mai scutura Păcatul i s-o ierta Cum cade măru' din pomu' Cade păcatul pe om Și l-om duce pe pământ De la leagăn la mormânt Pe unde odată plopii mă trezeau c-un șuierat Bunica, Dumnezeu s-o ierte, îmi făcea un cozonac Un pick-up c-o poveste mă purta-n rai Și m-adormeau luceferii poetului Mihai Dar m-am trezit albit peste aproape cinci decenii Mihai nu prea se mai aude azi când e plin de genii Bunica mea s-a dus, mi-a luat și mângâierea Azi grijilе mă oblojesc, devin amar ca fierеa Privesc familii ce din doi fac unul din iubire Atunci speranța mea renaște când văd așa sclipire Am adunat averi în taxe de frici și datorii Am adunat atâta stres prin fire argintii Și eu ca eu, că o mai duc și nu mă plâng de o pâine Dar badea veteran pe front bea apă până mâine Și lumea mă privește, întreabă de ce-mi pasă Răspund: Că orice om are un drept la masă Cum cade măru' din pomu' Cade păcatul pe om Mărul s-o mai scutura Păcatul i s-o ierta Cum cade măru' din pomu' Cade păcatul pe om Și l-om duce pe pământ De la leagăn la mormânt Eu când am plecat de-acasă era vânt și ploaie Din odaie mi-a zis taica: Vântul nu te-ndoaie Până am prins forță în brațe, am căzut la sol Văzând alții cum primesc ce vor de la părinții lor Cine-s azi? Viața mi-a zis: Gustă din ciment Trage pentru pâinea ta, lasă testament Că binecuvântarea vine și o să ai urmași S-ai ce pune pe masă, tată, pentru copilași Dacă tot îmi vrei răul, să mă vezi că nu mai pot Zi, dacă tot îl vrei, vino că ți-l dau pe tot Îmi iau crucea cu plăcere știind că la final Mă așteaptă veșnicia în rochie de bal Și d-aia când n-am mai putut, am putut mai mult Și d-aia când tu mă vorbești: Aud, nu ascult În viață pui pană cu pană ca să zbori în rai Și de nu ai pus destule, de iad o să dai Cum cade măru' din pomu' Cade păcatul pe om Mărul s-o mai scutura Păcatul i s-o ierta Cum cade măru' din pomu' Cade păcatul pe om Și l-om duce pe pământ De la leagăn la mormânt Cele mai frumoase lacuri au o bocitoare Printre pomi și nuferi, o salcie plângătoare D-aia mă auzi urlând viața prin tristele viori În zori cocoșii cântă înc-o zi pentru muritori Se-nchină ploaia și vântul În genunchi în codrul sfânt Ploaia își îngroapă stropii Vântu-alege locul gropii Unde-n taină să răsară fir de iarbă, frunză rară Murmur verde din părinți, nu uitați să-i pomeniți