În mormânt, Viaţă Pus ai fost, Hristoase Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti Plecăciunea Ta cea multă preamărind Dar cum mori, Viaţă Şi cum şezi în mormânt? Şi împărăţia morţii Tu o zdrobeşti Şi pe morţii cei din iad îi înviezi? Te mărim pe Tine Iisuse Doamne Şi-ngroparea îţi cinstim şi patimile Că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit Cel ce-ai pus pământul Cu măsuri, Hristoase Astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule Şi din gropi, pe cei ce-au murit înviezi Iisuse al meu Împărat a toate De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu? Vrei să dezrobeşti neamul omenesc Stăpânul a toate Mort se vede acum Şi deşertătorul gropilor celor morţi Se încuie-n groapă nouă ca un om În mormânt, Viaţă Pus ai fost, Hristoase Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut Şi viaţă lumii Tu ai izvorât Cu cei răi, Hristoase Ca un răufăcător Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi Şi ne-ai scos din amăgirea celui rău Mai frumos cu chipul Decât oamenii toţi Ca un om se vede mort şi fără de chip Cel ce toată firea a-nfrumuseţat Iadul cum va răbda Intrarea Ta, Doamne Şi cum nu se va zdrobi întunecându-se De-a luminii Tale fulgere orbind? Dulcea mea lumină Şi mântuitoare Cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns? O, răbdare de nespus şi negrăit! Nici lumea de duhuri Nu pricepe, Doamne Nici mulţimea făr’ de trup poate povesti Taina îngropării Tale, neştiind O, minuni străine! O, ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort Îngropat de mâinile lui Iosif În mormânt ai apus Dar de-al Tatălui sân Nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu Acest lucru e străin şi nefiresc! Întreaga făptură Recunoaşte-n Tine Împărat adevărat, pe pământ şi-n cer Deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu! Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase Temelia iadului s-a cutremurat Şi-ale morţilor morminte s-au deschis Cela ce în palmă Tot pământul ţine Sub pământ acum cu trupul Se află mort Slobozind pe morţii cei legaţi în iad Din stricare, Doamne Viaţa mea o ridici Căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorât Şi-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit Ca lumina-n sfeşnic Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Şi din iad goneşte întunericul Mulţimea de oştiri Cea duhovnicească Împreună cu Iosif şi Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput Murind Tu de voie În mormânt ai fost pus Şi pe mine ce-am fost mort, Iisuse-al meu De amara mea greşeală m-ai scăpat S-a schimbat făptura Prin a Tale patimi Căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt Ţiitor a toate cunoscându-Te Luând în pântece A vieţii Piatră Cel a toate mâncător, iadul, a vărsat Pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit În mormânt nou Te-au pus Înnoind, Hristoase Firea oamenilor, prin învierea Ta După cum se cade unui Dumnezeu Pe pământ ai venit Pe Adam să-l mântui Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorât Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat Pământul de frică S-a mişcat, Cuvinte Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns Apunând a Ta lumină sub pământ Ca un om, ai murit De-a Ta voie, Doamne Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculat Şi din întunericul păcatelor Vărsând râu de lacrimi Peste Tine, Doamne Cea Curată, ca o maică, a glăsuit Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu? Ca grăuntul de grâu Ce-ncolţeşte-n pământ Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut Înviind pe toţi urmaşii lui Adam Sub pământ Te-ai ascuns Ca un soare, acum Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit! Cum ascunde luna Faţa sa de soare Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum Cel ce prin trupească moarte ai apus Iisus, Viaţa Gustând moartea acum Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit Şi viaţa tuturor le-a dăruit Pe întâiul Adam Prin păcat omorât La viaţă ridicându-l cu moartea Ta Adam nou în trup Te-ai arătat acum Cereştile cete Mort întins, pentru noi Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat Şi cu aripile s-au acoperit Pogorându-Te mort De pe lemn, Cuvinte Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi! Bucurie, Doamne Fiind îngerilor Întristare lor acum le-ai pricinuit Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te Suind Tu pe cruce Împreună-ai suit Şi pe muritorii vii, iar stând sub pământ Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi Ca un leu, Tu Doamne Adormind cu trupul Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort Lepădând şi bătrâneţea trupului Cela ce din coasta Lui Adam cel dintâi Pe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpuns Şi izvor curăţitor ne izvorăşti Se-njunghia-n taină Mai-nainte mielul Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti Cine dar va spune Chipul groaznic şi nou? Cel ce stăpâneşte toate făpturile Pătimeşte azi şi moare pentru noi Cuprinzându-i spaima Au strigat îngerii Cum Se vede mort Stăpânul vieţii Şi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu? Din coasta Ta, Doamne Cea însuliţată Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea Răstignit pe cruce Ai chemat pe oameni Iar curată coasta Ta împungându-se Tuturor iertare dai, lisuse-al meu Cel cu chip cuvios Te găteşte-ngrozit Şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie De-ngroparea Ta înfricoşându-se Sub pământ, de voie Pogorând ca un mort Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult Deşi Te-ai văzut mort Dar eşti viu Dumnezeu Şi ridici de pe pământ, Hristoase la cer Pe cei ce de-acolo au căzut de demult Deşi Te-ai văzut mort Dar eşti viu Dumnezeu Şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi Omorând de tot pe-al meu omorâtor O, ce bucurie Ce dulceaţă multă A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad Strălucind lumina Ta-n adâncul lui Îngroparea-Ţi laud Patimilor mă-nchin Şi puterea Îţi măresc, Milostivule Prin care de patimi am fost dezlegat Asupra Ta, Doamne Sabie-au ascuţit Şi-a puternicului sabie s-a tocit Iar cea din Eden se biruieşte-acum Văzând mieluşeaua Pe-al său Miel înjunghiat Doborâtă de dureri striga şi-ndemna Ca şi turma să se tânguie cu ea În mormânt de Te-ngropi Şi în iad de pogori Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertat Şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit De-a Ta voie, Doamne Pogorând sub pământ Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat Şi la slava Tatălui i-ai înălţat 55. Unul din Treime Cu trupul, pentru noi Defăimată moarte rabdă, binevoind Se cutremură şi soare şi pământ Ca un vinovat, stă Cel Preadrept la Pilat Şi la moartea cea nedreaptă e osândit Şi Judecătoru-i răstignit pe lemn Plăsmuind pe Adam Din pământ, cu mâna Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup Şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit Ascultând, Cuvinte De al Tău Părinte Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorât Înviind tot neamul muritorilor Vai, Lumina lumii! Vai, a mea Lumină! O, lisuse-al meu! O, Fiule preadorit! Cu amar, striga Fecioara şi jelea Vino, necurate Ucigaş ucenic Şi pricina răutăţii arată-mi-o Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi? Iubitor de oameni Te prefaci, nebune Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani Cu ce preţ ai vândut Sfântul Mir cel ceresc? Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat? Nebunie-aflaşi, preablestemat satan! De iubeşti pe săraci Şi mâhnit eşti de mir Ce se varsă, curăţind suflet păcătos Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi? O, Cuvinte, Doamne A mea bucurie Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda? Mi se rupe inima ca unei maici Cine-mi va da lacrimi Şi izvor nesecat Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu? A strigat Fecioara, Maica Domnului O, munţi şi vâlcele Şi mulţimi de oameni Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţi Şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc! Când am să Te mai vad Veşnică Lumină Bucuria şi dulceaţa sufletului? A strigat Fecioara, tânguindu-se Deşi ca o piatră Tare şi tăioasă Ai primit a Te tăia, dar ne-ai izvorât Râu de viaţă vie, veşnice Izvor Ca dintr-o fântână Din îndoitul râu Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm Şi viaţa veşnică o moştenim Voind Tu, Cuvinte În mormânt Te-ai văzut Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus Cu-nvierea Ta, Mântuitorule Te cântăm, Cuvinte Doamne al tuturor Împreună şi cu Tatăl şi Duhul Sfânt Şi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim Fericimu-Te toţi Maica lui Dumnezeu Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu În mormânt, Viaţă Pus ai fost, Hristoase Şi s-au spăimântat oştirile îngereşti Plecăciunea Ta cea multă preamărind