Viața asta-i ca o cursă, da' nu din aia în care vii și-alergi Ci una d-aia în care prinzi șoareci Tu consumă și nu cerceta, bagă-te la rate până mori Cu pupile dilatate, privind la televizor Eu am altele-n vizor, plan de evadare gândit Deja mă simt vinovat și-ncă n-am făcut nimic Chiar sunt necesare atâtea camere de luat vederi? De fiecare dată când mă văd pe stradă să-mi ia datele din buletin Să mă-ntrebe-ncotro mă duc și de unde vin Devin nesigur de ceea ce simt, ce-mi scapă? Cred că-mi pun ceva în mâncare sau în apă Că mă doare capu', nu-mi pot duce gându' pân' la capăt Sunt amețit, da-mi revin și-ntreb „De ce mi-ar cumpăra sufletul când pot să mi-l ia direct?” Nu-nteleg (Nu-nțeleg) și dac-aș întreba pe majoritatea Nu s-ar crede parte din majoritate Eu cu ce sunt altfel? Și atunci am realizat: Printre ei sunt și eu, suntem toți vinovați La un moment dat sigur o să ne ducem toți dracu' Și singura veste bună e că nu mai e așa mult Noaptea nu pot dormi, am insomnii Mă prind zorii, născocind teorii Și nu pot să-mi închid ochii Mă simt ochit de-un om invizibil Mă-ntreb cine-o fi Noaptea nu pot dormi, am insomnii Mă prind zorii, născocind teorii Și nu pot să-mi închid ochii Mă simt ochit de-un om invizibil Mă-ntreb cine-o fi Știu tavanu' ăsta pe de rost Mânjit cu cenușa umbrei arse de un lampadar anost TV-u' stă închis, încă prinde-un singur post Mă judecă reflexia din ecranul lui jegos Văd reluări cu „ce ar fi” și „ce bine ar fi fost” Și „ce bine mă scoteam, da' păcat că am fost prost” Sunt alert pe-ntuneric, apatic pe lumină Îmi port pleoapele din plumb pân-am parte de odihnă Și eu țip, da' nu m-aude nimeni, nu-s ca ei Că-s mânios pe Dumnezei surzi, blestem zei Că am răni deschise, nimănui nu-i pasă De-aia aștept să vină doamna ca să mi le coasă Și-am ajuns să-mi doresc să fiu parte din minciună Că atunci pot spera că măcar e una bună Și-am impresia că voi sunteți toți băgați Doar că nu putem să fim toți hoți bogați Da' îi un chin să vezi lumea prin ochii mei Și mă-nchin de ochii lor să nu-i trezesc și pe ei Că am ochii deschiși, da' am și insomnii Că odată trezit nu mai poți dormi, îți zic! Noaptea nu pot dormi, am insomnii Mă prind zorii, născocind teorii Și nu pot să-mi închid ochii Mă simt ochit de-un om invizibil Mă-ntreb cine-o fi Noaptea nu pot dormi, am insomnii Mă prind zorii, născocind teorii Și nu pot să-mi închid ochii Mă simt ochit de-un om invizibil Mă-ntreb cine-o fi Să fie oare gabori ce m-au mirosit Sau falși predicatori, vorbind prostii Sau profesorii la școală, mințind copii? Sper că-ntr-o zi voi știi