Gruia Lui Novac

Jos, sub nucul urias,
Gruia adormise -
Doarme ca un copilas
Legãnat de vise.

Palosu-i atârnã-n cui,
Aninat de-o cracã;
Murgul paste-n voia lui,
De urât sã-i treacã.

"Scoalã, Gruio, drag copil,
Scoalã, Gruio dragã!
Au nu vezi cum vin tiptil
Turcii si te leagã?

Turcii vin si-aduc cu ei
Funii de mãtase,
Funii rãsucite-n trei
Si-mpletite-n sase..."

- Mãi, dar greu ce-am fost dormit,
Zice si se mirã.
Ori paiangeni au venit
Si mã învelirã?

Ia sã misc putin din mâni,
Poate m-oi desface -
Alelei, pui de pãgâni,
Nu veniti încoace?...

Sar frânghiile în trei
Si plesnesc în sase,
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea-n oase.

Saltã Gruia si - hai-hui! -
Sus pe cal s-aruncã,
Clocotã pe urma lui
Sapte vãi si-o luncã.