Șoim în Văzduh

Sur, semeț, ca o piază tăcută
Vechi străjer al țării de sus
Cu aripa lină, clonț de oțel
Străbate zarea un șoim în văzduh

De sus veghează nemărginirea
Orizonturi de om nepătrunse
În nori zăbovește furtună sau soare
Iar ochii lui văd taine ascunse.

Câți ani au trecut și câți s-or mai scurge
Peste meleaguri de vrăji și de vis
Pământul azi verde stropit fuse cu sânge
Pătat de-ai noștri buni, pentru patrie au ucis.

Șoim în văzduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
Să nu mor niciodat'
De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
Șoim voi fi și eu, cu tine voi zbura.

Mai rece curge acum toamna
Apusurile sunt tot mai lungi și triste
În coșuri trâmbe de fum se înalță
Prin văi cad copaci sub barde-ascuțite
Se simte frigul iernii ce vine când
Codrul pare mort și-nghețat
Un șoim e-n vazduh, sau poate sunt eu
Strajă sub nouri, de nouri purtat.

Șoim în văzduh, frate-naripat, du-mi amintirea departe
Să nu mor niciodat'
De cei ce m-au cunoscut, în inimi nu m-or uita
Șoim voi fi și eu, cu tine voi zbura.