Pietre În Alb

Vreau s-aprind ultimul meu mal când nu mai simt
şI luna-n ape negre ar tăcea
Să mă sting dus de valuri verzi în larg de mări
Singur cum eram când am venit.

Am să trec ca şI cum pe albe foi închizi un cerc
şI mâna ta deprinde alt contur
Pot să iert sau pot să mint că pot să iert cumva
Când tot ce-a fost al meu va fi al altcuiva.

Ai putea să te minţI că voi fi tot aici cumva
Dar ştim atât de bine să uităm
Dacă vrei două pietre-n alb s-arunci nu să le iei
În gândul tău să nu mai fiu nimic.

Toate pietrele albe adună uitare
şI tot ce e viu se stinge şI moare

Neagră uitare acoperă urma
Eşti sânge şI lut viaţa ta-I una.