Când pădurea viu răsuflă
ȘI-n mori de vânturi I se cerne vrerea
De-a stânga parte în smâc se-adună
ȘI-n dreapta-I se desparte urma

Unde ești Bătrâne
Ce ții în a ta palmă neaplecata lume!
Flăcărari schivernisițI în strune
Ce toarnă veșminte dalbe șI le țese-n nume

De când vrerea viu insuflă
ȘI-n mori de vânturi cuget cerne
Cu-a stânga parte înalț poruncă
Iar dreapta descrețește fruntea

Trezește Străbune!
Tulnice să sune!
Cu har strămoșesc
În om să cunune

Înalță Străbune!
Tulnice să sune!
Din dar strămoșec
La om să mă trezesc